duminică, 12 noiembrie 2017

IN PREGATIRE PENTRU INTRAREA IN POSTUL NASTERII DOMNULUI

ni se propune daruirea!

Postul Mare este timpul privirii in interiorul nostru, al asumarii si purtarii Crucii, in vreme ce Postul Nasterii Domnului este daruire catre semeni, e momentul partajarii cu ceilalti, este dragoste fata de ceilalti. 
Tatal din Ceruri si-a impartit Fiul cu noi!
Dumnezeu nu cere nimic ce nu e cu putinta!

Eu am convingerea ca gesturile milostive facute cu gand mitarnic nu sunt primite. 
Cred ca vom ramane surprinsi cand, la judecata personala, vom afla care ne sunt bilele albe! Exact acelea facute in mod firesc pe care nici nu le mai tinem minte! 

Sunt  multi cei care cred ca platind cu bani se rascumpara. Gandul acesta este destul pentru a anula tot binele facut!

Milostenia trebuie sa vina firesc, de la sine. 
Nu ne va fi greu sa fim generosi daca iubim, daca ne este mila! Trebuie sa ajungeam la bunatate iubind. Nu suntem generosi daca daruim aproapelui ceva cu gandul de a ne simti importanti sau luati in seama de Dumnezeu!
Deaceea banul vaduvei este mai pretios in fata lui Dumnezeu pentru ca ea il da luandu-si de la gura si nu ca sa-l mituiasca pe Dumnezeu!

Iata cum, facem ce facem si tot de  "porunca  iubirii" ne izbim! 

Pun in ghilimele cuvantul "porunca" pentru ca ea nu este ceva punitiv ci ceva care ne usureaza viata asa cum sfaturile unei mame nu sunt pedepse ci indrumari menite sa ii fereasca pe copii de caderi periculoase. Daca ii spun nepotului meu sa treaca strada pe locul marcat nu e porunca punitiva ci un sfat pe care i-l dau pentru a nu se accidenta!

Sa ne ajute Domnul sa sporim in mila si iubire pentru cei din jur, pentru cei care sunt in nevoie si al caror drum se intretaie cu al nostru!

Si cum sa facem sa iubim?

revenim la cuvintele Mantuitorului:


„Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău şi din toată puterea ta şi din tot cugetul tău, iar pe aproapele tău, ca pe tine însuţi” 
Citez aici din predica Pr Galeriu:
"Mantuitorul ce a spus? Amintiti-va ce le spunea fariseilor, cei care calculau sarcina pe care o aveau la templu, ca si milostenia, iubirea sau rugaciunea. Mantuitorul le spune: "Pe acestea trebuie sa le faceti, pe celelalte sa nu le lasati". Dar in unitatea aceasta; mai ales aici e taina: in unitatea negraita intre rugaciune (comunicarea cu Dumnezeu) si comunicarea cu aproapele. Caci, vedeti, cele doua porunci merg impreuna: deci in unitate negraita trebuie sa stea. Atunci tu trebuie sa unesti acestea doua care numai impreuna merg. 
Si, ca o dovada, sa ne amintim cuvintele Mantuitorului, care de atatea ori i-au tulburat pe unii: "Cel ce iubeste pe mama, pe tata, pe frate, pe sora, pe copil, mai mult decat pe Mine, nu-i vrednic de Mine"
Cum Doamne? (s-au intrebat mai ales sarmanii putin credinciosi care voiau sa raspunda impotriva Evangheliei) Sa Te iubesc intai pe Tine, pe Care nu Te vad (din pricina slabiciunii, pacatului, intunericului meu), si sa nu iubesc pe fratele meu pe care-l vad?
Dar o, Doamne, frumusete a tainei ce ne dezvaluie, cum sa unim rugaciunea (comuniunea cu Dumnezeu) cu iubirea de aproapele! 
Daca iubirea mea catre aproapele pleaca de la mine... vai de iubirea mea! Vai de iubirea fratelui care isi ucide fratele! Cine sa ma invete pe mine iubirea? 
Sfantul Isaac Sirul spune vorba aceasta: "Iubirea se naste din rugaciune". E mai intai rugaciunea si de acolo se invata iubirea. 
Cum adica?! 
Cand ma rog lui Dumnezeu, cand comunic cu El, atunci se poate intelege iubirea, care inseamna daruire, inseamna a trai viata celuilalt. Comunicand cu Dumnezeu in rugaciune, El imi da viata Lui, imi da iubirea Lui, imi da lumina Lui. Si atunci, din rugaciune eu ies transfigurat dumnezeieste, si prin transfigurarea mea ii transfigurez pe altii. Cati oameni sfinti - mitropoliti, patriarhi - n-au fost vazuti in timpul rugaciunii, in timpul Sfintei Liturghii, cu fetele transfigurate, impartasind in chipul acesta multimilor, dumnezeirea ce se raspandea din ei! Dar aceasta numai atunci cand te impartasesti din iubirea dumnezeiasca, prin rugaciune, si iti implinesti chemarea ta in rugaciune.

"In vremea aceea a venit la Iisus un învăţător de lege, ispitindu-L şi zicând: Învăţătorule, ce să fac ca să moştenesc viaţa de veci? Dar Iisus a zis către el: Ce este scris în Lege? Cum citeşti în ea? Iar el, răspunzând, a zis: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău şi din toată puterea ta şi din tot cugetul tău, iar pe aproapele tău, ca pe tine însuţi”. Atunci Iisus i-a zis: Drept ai răspuns; fă aceasta şi vei fi viu. Dar el, voind să se îndreptăţească pe sine, a zis către Iisus: Şi cine este aproapele meu? Iar Iisus, răspunzând, a zis: Un om cobora de la Ierusalim la Ierihon şi a căzut între tâlhari, care, după ce l-au dezbrăcat şi l-au rănit, au plecat lăsându-l aproape mort. Din întâmplare, un preot cobora pe calea aceea şi, văzându-l, a trecut pe alături. De asemenea şi un levit, ajungând în acel loc, venind şi văzând, a trecut pe alături. Iar un samarinean, mergând pe cale, a venit la el şi, văzându-l, i s-a făcut milă şi, apropiindu-se, i-a legat rănile, turnând pe ele untdelemn şi vin; apoi, punându-l pe asinul său, l-a dus la o casă de oaspeţi şi a purtat grijă de el. Iar a doua zi, scoţând doi dinari, i-a dat gazdei şi i-a zis: Ai grijă de el şi ce vei mai cheltui, eu, când mă voi întoarce, îţi voi da. Deci, care dintre aceştia trei ţi se pare că a fost aproapele celui căzut între tâlhari? Iar el a răspuns: Cel care a făcut milă cu el. Şi Iisus i-a zis: Mergi şi fă şi tu asemenea.
Luca 10, 25-37

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu