miercuri, 4 ianuarie 2017

DARUL DIN URMA

Pana sa intelegem ori sa stim  ceva despre sfarsitul lumii - sfarsit mentionat in Cartile Sfinte si care poate avea si sens de sfarsit de epoca, schimbare de moravuri, era noua etc - ar trebui sa meditam la sfarsitul nostru ca fiinte. Caci moartea este si ea o parte a traiectoriei noastre in lumea aceasta.
Moartea sperie cu atat mai mult cu cat nu reflectam la ea. Multi ne facem chiar ca nu exista!
Ea nu este nici cea cu coasa, nici vreo fiinta eterica ci este starea in care corpul inceteaza sa mai fie viu!

Din pacate de toate putem scapa dar, asa cum am venit pe lume... asa plecam.
Ca pentru orice... plecare, si pentru aceasta din urma e nevoie de o minima pregatire. Si nu este doar ceva ce trebuie sa-i preocupe pe batrani, caci, daca batranii trebuie sa moara, chiar si tinerii pot muri.
Si exemple avem toti, din nefericire!

Asadar moartea nu trebuie sa ne fie straina ca idee si nici sa ne infricoseze ci trebuie sa ne locuiasca in spirit pentru ca atunci cand se petrece sa putem fi pregatiti. Pregatiti inseamna sa fim constienti pentru ca e posibil ca de acea ultima fractiune de secunda... sa depinda vesnicia in care intram!
Evident pregatit nu te simti niciodata dar... un minim efort nu strica! Si apoi, cat suntem de pregatiti nu suntem noi in masura sa apreciem!

Gandul la acest moment ne ajuta sa dam vietii noastre calitate, ne impiedica sa risipim timpul acordat, ne ajuta sa ne folosim de capacitatile noastre pentru a ne bucura de creatia a carei imfima parte suntem, observand, apreciind, iubind...

Cand Il ai pe Hristos... lucrurile devin mai simple, mai comprehensibile, chiar mai usoare.
Cu El alaturi... viata intreaga te pregateste pentru ceea ce vine odata cu moartea si care este Darul Lui Dumnezeu: permisiunea de a gusta vesnicia in forma ei luminoasa, transcedentala!
Acesta fiind Darul din Urma!



Iar unii vorbind despre templu că este împodobit cu pietre frumoase şi cu podoabe, El a zis: Vor veni zile când, din cele ce vedeţi, nu va rămâne piatră peste piatră care să nu se risipească. Şi ei L-au întrebat, zicând: Învăţătorule, când oare, vor fi acestea? Şi care este semnul când au să fie acestea? Iar El a zis: Vedeţi să nu fiţi amăgiţi, căci mulţi vor veni în numele Meu, zicând: "Eu sunt", şi vremea s-a apropiat. Nu mergeţi după ei. Iar când veţi auzi de războaie şi de răzmeriţe, să nu vă înspăimântaţi; căci acestea trebuie să fie întâi, dar sfârşitul nu va fi curând. 
Atunci le-a zis: Se va ridica neam peste neam şi împărăţie peste împărăţie. Şi vor fi cutremure mari şi, pe alocurea, foamete şi ciumă şi spaime şi semne mari din cer vor fi. 
Iar când veţi vedea Ierusalimul înconjurat de oşti, atunci să ştiţi că s-a apropiat pustiirea lui. Atunci cei din Iudeea să fugă la munţi şi cei din mijlocul lui să iasă din el şi cei de prin ţarină să nu intre în el. Căci acestea sunt zilele răzbunării, ca să se împlinească toate cele scrise. 
Dar vai celor care vor avea în pântece şi celor care vor alăpta în acele zile. Căci va fi în ţară mare strâmtorare şi mânie împotriva acestui popor. Şi vor cădea de ascuţişul săbiei şi vor fi duşi robi la toate neamurile, şi Ierusalimul va fi călcat în picioare de neamuri, până ce se vor împlini vremurile neamurilor. Luca 21, 5-11, 20-24

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu