duminică, 9 octombrie 2016

MILA DOMNULUI


Dovezile iubirii si milei divine exista cu prisosinta: in Biblie cuvantul mila apare de 250 de ori si tot din Cartea Cartilor aflam ca Domnul se indura si de cel mai pacatos dintre oameni si iarta tot pentru cel mai mic semn de regret ori o cat de mica urma de mila pentru aproapele!

Evanghelia de azi istoriseste ca minune, o... inviere. 
Noul Testament consemneaza trei minuni ale Mantuitorul Hristos de readucere la viata din moarte:  
  1. invierea lui Lazar, consemnata de Ioan (11, 43), 
  2. invierea fiicei lui Iair,  cuprinsa in Evanghelia dupa Matei (9, 25),  
  3. si cea a fiului vaduvei din Nain, inscrisa in Evanghelia lui Luca (7, 11-16), evanghelia zilei de astazi.
Mantuitorul nu a facut vindecari ori invieri miraculoase de dragul spectacolului, nici ca sa-i umileasca pe medici, nici ca sa castige adepti si nicidecum ca sa castige notorietate...
Motivul tuturor minunilor, marturisite de Apostoli si inscrise in Evanghelii, a fost mila Sa fata de oamenii aflati in suferinta; apoi sa nu uitam ca minunile au venit ca urmare  faptului ca a fost rugat sa faca ceva, sa ajute, sa salveze!
El a mai facut minuni si in fata Apostolilor si asta cu scopul de a-i creste, de a-i instrui, de a-i invata pentru ca si ei la randul lor sa-i invete pe altii, de a-i ajuta sa inteleaga si sa transmita lucrarea lui Dumnezeu de mantuire a omului!

Desi Domnul ii iubeste pe oameni, pana la judecata divina, pare ca oamenii sunt aceia care Il judeca pe El, nemultumiti de "presatia" Lui ori de cate ori se inampla orori de care Dumnezeu nu este cu nimic responsabil!

"Talmudul zice că cea mai mare manifestare a puterii lui Dumnezeu ar consta în a-Și stăpâni mânia și a arăta față de cei răi o răbdare îndelungată, aceasta fiind și o manifestare a actelor Sale de temut, fără de care o națiune simplă n-ar putea fi admisă ca să existe (A. Cohen, Talmudul, București 1999, p. 67)"


În vremea aceea S-a dus Iisus într-o cetate numită Nain şi împreună cu El mergeau ucenicii Lui şi mulţime mare. Iar când S-a apropiat de poarta cetăţii, iată scoteau un mort, singurul copil al mamei sale, şi ea era văduvă, iar mulţime mare din cetate era cu ea. Şi, văzând-o Domnul, I s-a făcut milă de ea şi i-a zis: Nu plânge! Atunci, apropiindu-Se, S-a atins de sicriu, iar cei ce-l duceau s-au oprit. Şi a zis: Tinere, ţie îţi zic, scoală-te! Iar cel ce fusese mort s-a ridicat şi a început să vorbească, iar Iisus l-a dat mamei sale. Şi frică i-a cuprins pe toţi şi slăveau pe Dumnezeu, zicând: Proroc mare S-a ridicat între noi şi Dumnezeu a cercetat pe poporul Său. Luca 7, 11-16

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu