sâmbătă, 27 mai 2017

Cel ce are poruncile Mele şi le păzeşte, acela este care Mă iubeşte; iar cel ce Mă iubeşte pe Mine va fi iubit de Tatăl Meu şi-l voi iubi şi Eu şi Mă voi arăta lui

Exista, cu siguranta, o miscare de schimbare a TOT!
A fost mereu si va fii cat lumea!

Recent am urmarit un reportaj care se voia un "studiu stiintific" asupra copiilor, mai precis despre asa-zisa "manipulare" exercitata asupra lor de catre familie! 
Copiii ar fi deci rezultatul "manipularii" noastre si nu al educatiei! 
Ei zic, fac, au pareri "doar" pt ca parintii ii inoculeaza cu ele! 

Ideea studiului ar fi aceea de a dovedi ca este necesar sa lasam copiii ca pe niste plante bune intre balarii spre a deveni persoane fara repere primite pe linie familiala, oameni care sa se formeze doar dupa propriile lor "descoperiri"! 
Rezultatul unei astfel de incercari nu stiu cine il va formula de vreme ce cercetatorii vor fi morti la vremea observarii acestei generatii de cobai!

De la aparitia "emanciparii" protestante, lumea tot incearca sa-L inlocuiasca pe Iisus, punand in locul invataturilor Sale tot felul de nebunii. Crestinii chiar ii pun in carca noi si noi idei.
Asa s-au creeat generatii de comunisti, marxisti, atei, freudisti, hippy, Yeh-yeh, antiautoritaristi... extremisti!
Nimic nu s-a dovedit insa a fi o certitudine asa ca... mereu apare cate ceva nou? 
Asa circula idei legate de mancare, fitoterapie, vaccinuri, tratamente paralele, ca si tot felul de alte convulsii ideologice pasagere! 
Lumea zice, incearca dar El este tot acolo, reperul de baza!

Observ intre credinciosi o disperare de mantuire proprie, si, ceea ce este laudabil pana la un punct, chiar intentia nemarturisita de a deveni sfinti! 
Este posibil - sfintenia ar trebui sa fie telul oricarui crestin.

Dar cunoscandu-l pe Hristos nu vedem nici o exagerare.
Nu ne-a spus ce trebuie sa mancam, nici ca e necesar sa ne urcam in munti, nici sa refuzam legea lumeasca... ci doar sa ascultam de sfaturile Tatalui  Ceresc, care sunt mereu echilibrate si care sunt date noua spre a ne ajuta sa traim in lume astfel incat, la ceasul plecarii de aici, cand vom ajunge in fata Lui ,sa nu avem ce ne reprosa !

Tinem posturi, regimuri draconice, mergem la biserica, sarutam moaste, purtam amulete dar ne insinguram, devenim exclusivisti, ne impotrivim ... facem imposibilul, sperand doar in salvarea noastra! 
In tot acest timp  uitam sa respectam cea mai importanta dintre porunci: IUBIREA!

De nu am face nimic mai mult decat sa ne iubim intre noi... am fi complet absolviti de toate caderile noastre!
Dar din pricina neputintei de a iubi... ne dam peste cap incercand orice ... mai putin asta!

Nu retragerea din lume este solutia ci exempul personal al unei vieti frumoase, plina de iubire si generozitate, un exemplu care sa fie demn de urmat!

Nu crezi tu că Eu sunt întru Tatăl şi Tatăl este întru Mine? Cuvintele pe care vi le spun nu le vorbesc de la Mine, ci Tatăl - Care rămâne întru Mine - face lucrările Lui. Credeţi Mie că Eu sunt întru Tatăl şi Tatăl întru Mine, iar de nu, credeţi-Mă pentru lucrările acestea. Adevărat, adevărat zic vouă: cel ce crede în Mine va face şi el lucrările pe care le fac Eu şi mai mari decât acestea va face, pentru că Eu Mă duc la Tatăl. Şi orice veţi cere întru numele Meu, aceea voi face, ca să fie slăvit Tatăl întru Fiul. Dacă veţi cere ceva în numele Meu, Eu voi face. De Mă iubiţi, păziţi poruncile Mele. Şi Eu voi ruga pe Tatăl şi alt Mângâietor vă va da vouă ca să fie cu voi în veac, Duhul Adevărului, pe Care lumea nu poate să-L primească, pentru că nu-L vede, nici nu-L cunoaşte; voi Îl cunoaşteţi, că rămâne la voi şi în voi va fi! Nu vă voi lăsa orfani: voi veni la voi. Încă puţin timp şi lumea nu Mă va mai vedea; voi însă Mă veţi vedea, pentru că Eu sunt viu şi voi veţi fi vii. În ziua aceea veţi cunoaşte că Eu sunt întru Tatăl Meu şi voi în Mine şi Eu în voi. Cel ce are poruncile Mele şi le păzeşte, acela este care Mă iubeşte; iar cel ce Mă iubeşte pe Mine va fi iubit de Tatăl Meu şi-l voi iubi şi Eu şi Mă voi arăta lui. Ioan 14, 10-21

vineri, 26 mai 2017


  • "Sa nu se tulbure inimile voastre!

De cele mai multe ori, daca nu mereu, ceea ce se transforma in dezastru in viata noastra este din pricina tulburarii!
Ne tulburam din orice dar cel mai adesea din cauza orgoliului! Nu degeaba ni se cere... smerenie!
Caci daca te smeresti... nici o umilinta nu te tulbura.

  • "In casa Tatalui Meu multe locuri sunt!" 
Cand auzi asta... esti deja linistit! 
Multi evitam sa ne gandim ca suntem muritori doar de frica "plecarii" in necunoscut, de frica une selectii acerbe...
In fond eu cred ca orice credincios isi va gasi locul in casa Domnului. Exista insa o conditie:

  • "Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine".
Asa ne spune Mantuitorul! El, care este vesnic in Tatal si Tatal in El, ne deschide calea!
Si ce inseamna sa ajungem la Tatal Ceresc prin El? Inseamana sa stim cele pe care ni le-a lasat spre cunoastere. Asa vom avea atunci, in clipa despartirii noastre de lumea asta, aptitudinea de a regreta, de a ne cai de cele ce ne-au... tulburat aici!

Si, daca ideile ni se par greu de insusit, sa credem macar in cele pe care le-a facut El pentru omenire! In jertfa Sa din care ne impartasim cu credinciosie!


Să nu se tulbure inima voastră
; credeţi în Dumnezeu, credeţi şi în Mine. În casa Tatălui Meu multe locaşuri sunt. Iar de nu, v-aş fi spus. Mă duc să vă gătesc loc. Şi dacă Mă voi duce şi vă voi găti loc, iarăşi voi veni şi vă voi lua la Mine, ca să fiţi şi voi unde sunt Eu. Şi unde Mă duc Eu, voi ştiţi şi ştiţi şi calea. Toma i-a zis: Doamne, nu ştim unde Te duci; şi cum putem şti calea? Iisus i-a zis: Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine. Dacă M-aţi fi cunoscut pe Mine, şi pe Tatăl Meu L-aţi fi cunoscut; dar de acum Îl cunoaşteţi pe El şi L-aţi şi văzut. Filip I-a zis: Doamne, arată-ne nouă pe Tatăl şi ne este de ajuns. Iisus i-a zis: De atâta vreme sunt cu voi şi nu M-ai cunoscut, Filipe? Cel ce M-a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl. Cum zici tu: Arată-ne pe Tatăl? Nu crezi tu că Eu sunt întru Tatăl şi Tatăl este întru Mine? Cuvintele pe care vi le spun nu le vorbesc de la Mine, ci Tatăl - Care rămâne întru Mine - face lucrările Lui. Credeţi Mie că Eu sunt întru Tatăl şi Tatăl întru Mine, iar de nu, credeţi-Mă pentru lucrările acestea. Ioan 14, 1-11

luni, 22 mai 2017

GURA PACATOSULUI...

Bunica mea zicea ca este bine sa ai grija ce spui caci se poate intampla sa se si implineasca!
Unii sunt de parere ca e bine sa ai grija pana si ce-ti doresti caci, de ti se implineste dorinta, nu totdeauna este si de bine!
Nu stiu daca sfaturile de bun simt le si urmam dar, daca le-am primit, poate n-ar fi rau sa tinem seama de ele!

Cert este ca ne trezim cateodata spunand lucruri care se dovedesc in timp adevarate proorociri!

Asta pare sa fi fost si cazul lui Caiafa, cel care avea sa prezica jetfirea Mielului lui Dumnezeu! 
Da! Moartea Fiului lui Dumnezeu a salvat neamul omenesc, si a deschis umanitatii calea spre mantuire!

Deci arhiereii şi fariseii au adunat sinedriul şi ziceau: Ce facem, pentru că Omul Acesta face multe minuni? Dacă-L lăsăm aşa toţi vor crede în El, şi vor veni romanii şi ne vor lua ţara şi neamul. Iar Caiafa, unul dintre ei, care în anul acela era arhiereu le-a zis: Voi nu ştiţi nimic; nici nu gândiţi că ne este mai de folos să moară un om pentru popor, decât să piară tot neamul. Dar aceasta n-a zis-o de la sine, ci, fiind arhiereu al anului aceluia, a proorocit că Iisus avea să moară pentru neam, si nu numai pentru neam, ci şi ca să adune laolaltă pe fiii lui Dumnezeu cei împrăştiaţi.
Deci, din ziua aceea, s-au hotărât ca să-L ucidă. De aceea Iisus nu mai umbla pe faţă printre iudei, ci a plecat de acolo într-un ţinut aproape de pustie, într-o cetate numită Efraim, şi acolo a rămas cu ucenicii Săi. 
Şi era aproape Paştile iudeilor şi mulţi din ţară s-au suit la Ierusalim, mai înainte de Paşti, ca să se curăţească. Deci căutau pe Iisus şi, pe când stăteau în templu, ziceau între ei: Ce vi se pare? Oare nu va veni la sărbătoare? Iar arhiereii şi fariseii dăduseră porunci, că dacă va şti cineva unde este, să dea de veste, ca să-L prindă. Ioan 11, 47-57

duminică, 21 mai 2017

DUMINICA OCHILOR DESCHISI

Timpul isi vede de curgerea lui!

Azi este deja a 6.a duminica de la Pasti - numita si Duminica vindecarii  orbului din naştere!

In cartierul in care locuiesc intalnesc adesea doi nevazatori.
Ma fascineaza curajul acestor oameni, caci imi pare infricosator sa te misti in intunericul nevederii. 
  
Orice handicap este greu de dus dar lipsa vederii imi pare cea mai traumatizanta caci te impiedica sa vezi frumusetea creatiei! 
Stiu ca Dumnezeu le lasa acestor oameni daruri speciale, menite sa-i ajute sa duca o viata aproape normala, dar pentru ei ramane mereu un alt fel de a intelege ceea ce se petrece in jur!
Vindecarea orbirii native nu este cu putinta omului, si, daca toate celelalte minuni facute de Mantuitorul Hristos puteau sa para fascinatii, redarea vederii acestui om ramane de departe cea mai epatanta dintre ele, cea mai clara dovada a puterii Sale dumnezeiesti!

Sa vezi  nu este insa doar ceva ce priveste  vederea propriu-zisa,  ci si  o chestiune de puterea de perceptie prin celelalte simturi, o putere a mintii, capacitatea de vedea dincolo de aparente, si, nu in ultimul rand, de a simti, de a crede, de a vibra!
Pentru a intelege ca Iisus era Fiul lui Dumnezeu nu era nevoie neaparata de vedere cat de simtire, de credinta, de sensibilitate, de a avea ochii sufletului larg deschisi!

În vremea aceea, trecând Iisus, a văzut pe un om orb din naştere. Şi ucenicii Lui L-au întrebat, zicând: Învăţătorule, cine a păcătuit, acesta sau părinţii lui, de s-a născut orb? Iisus a răspuns: Nici acesta n-a păcătuit, nici părinţii lui, ci ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu. Trebuie să fac, până este ziuă, lucrările Celui Care M-a trimis pe Mine; căci vine noaptea, când nimeni nu poate să lucreze. Atât cât sunt în lume, Eu sunt Lumina lumii. Acestea zicând, a scuipat jos şi a făcut tină din scuipat şi a uns cu tină ochii orbului. Apoi i-a zis: Mergi de te spală în scăldătoarea Siloamului, care se tâlcuieşte: trimis. Deci s-a dus şi s-a spălat şi a venit văzând. Iar vecinii şi cei care-l văzuseră mai înainte că era orb ziceau: Nu este acesta cel ce şedea şi cerşea? Unii ziceau: El este. Alţii ziceau: Nu este el, ci seamănă cu el. Dar acela zicea: Eu sunt. Deci îi ziceau: Cum ţi s-au deschis ochii? Acela a răspuns: Omul care se numeşte Iisus a făcut tină, a uns ochii mei şi mi-a zis: Mergi la scăldătoarea Siloamului şi te spală. Deci, ducându-mă şi spălându-mă, am văzut. Zis-au lui: Unde este Acela? Şi el a zis: Nu ştiu. L-au dus la farisei pe cel ce fusese oarecând orb. Şi era sâmbătă în ziua în care Iisus a făcut tină şi i-a deschis ochii. Deci, iarăşi îl întrebau şi fariseii cum a văzut. Iar el le-a zis: Tină a pus pe ochii mei şi m-am spălat şi văd. Însă unii dintre farisei ziceau: Acest om nu este de la Dumnezeu, fiindcă nu ţine sâmbăta. Iar alţii ziceau: Cum poate un om păcătos să facă asemenea minuni? Şi era dezbinare între ei. Au zis, deci, orbului iarăşi: Dar tu ce zici despre El, că ţi-a deschis ochii? Iar el a zis că Proroc este. Dar iudeii n-au crezut despre el că era orb şi a văzut, până ce n-au chemat pe părinţii celui ce vedea. Şi i-au întrebat, zicând: Acesta este fiul vostru, despre care ziceţi că s-a născut orb? Deci cum vede el acum? Au răspuns, însă, părinţii lui şi au zis: Ştim că acesta este fiul nostru şi că s-a născut orb; dar cum vede el acum, noi nu ştim; sau cine i-a deschis ochii lui, noi nu ştim. Întrebaţi-l pe el; este în vârstă; va vorbi singur despre sine. Acestea le-au spus părinţii lui pentru că se temeau de iudei. Căci iudeii puseseră acum la cale ca, dacă cineva va mărturisi că El este Hristos, să fie dat afară din sinagogă. De aceea au zis părinţii lui: Este în vârstă; întrebaţi-l pe el. Deci au chemat a doua oară pe omul care fusese orb şi i-au zis: Dă slavă lui Dumnezeu. Noi ştim că Omul acesta este păcătos. A răspuns deci acela: Dacă este păcătos, nu ştiu. Un lucru ştiu că, fiind orb, acum văd. Deci i-au zis: Ce ţi-a făcut? Cum ţi-a deschis ochii? Le-a răspuns: V-am spus acum şi n-aţi auzit? De ce voiţi să auziţi iarăşi? Nu cumva voiţi şi voi să vă faceţi ucenici ai Lui? Şi l-au ocărât şi i-au zis: Tu eşti ucenic al Aceluia, iar noi suntem ucenici ai lui Moise. Noi ştim că Dumnezeu a vorbit cu Moise, dar pe Acesta nu-L ştim de unde este. A răspuns omul şi le-a zis: Tocmai în aceasta stă minunea: că voi nu ştiţi de unde este, iar El mi-a deschis ochii. Şi noi ştim că Dumnezeu nu-i ascultă pe păcătoşi; dar, dacă este cineva cinstitor de Dumnezeu şi face voia Lui, pe acesta îl ascultă. Din veac nu s-a auzit să fi deschis cineva ochii unui orb din naştere. Dacă n-ar fi Acesta de la Dumnezeu, n-ar putea să facă nimic.
Au răspuns şi i-au zis: În păcate te-ai născut tot şi tu ne înveţi pe noi? Şi l-au dat afară. A auzit Iisus că l-au dat afară şi, găsindu-l, l-a întrebat: Crezi tu în Fiul lui Dumnezeu? El a răspuns şi a zis: Dar cine este, Doamne, ca să cred în El? Şi a zis Iisus: L-ai şi văzut! Cel ce vorbeşte cu tine, Acela este. Iar el a grăit: Cred, Doamne! şi s-a închinat Lui.
 
Ioan 9, 1-38

sâmbătă, 20 mai 2017

ORIGINI

M-am trezit zilele trecute vorbind singura! 
De ce? 
Pentru ca mi-am dat seama cat ii seman tatalui meu! 
Sunt, ca si el, un autodidact, imi plac lucrurile care ii placeau lui, am pasiuni, caut, am chiar aceeasi sensibilitate psihica... In fine, pana si gastrita care ma chinuie imi pare ca vine de la el.
Nu pot sa fac abstractie de originea mea, chiar daca as vrea!

Sunt oameni care, traind drame familiale, par detasati de parintele (de parintii) vinovat (vinovati)  de umbrirea copilariei lor. 
Nu putem insa scapa de prezenta lor, a parintilor nostri, inscrisa in noi. 

Hristos, ca Fiu al lui Dumnezeu, a venit sa puna in practica Planul Tatalui de salvare a lumii.  Nu toti au perceput asta.
Cei care au crezut, i-au primit mesajul si L-au primi si pe El inlauntrul lor prin Sfintele Taine, si prin ele pe Insusi Dumnezeu Tatal!
Acum se pune o intrebare fireasca: cum sa mai traim facand abstractie de asta?


Oile Mele ascultă de glasul Meu şi Eu le cunosc pe ele, şi ele vin după Mine. Şi Eu le dau viaţă veşnică şi nu vor pieri în veac, şi din mâna Mea nimeni nu le va răpi. Tatăl Meu, Care Mi le-a dat, este mai mare decât toţi, şi nimeni nu poate să le răpească din mâna Tatălui Meu. Iar Eu şi Tatăl Meu una suntem. Iarăşi au luat pietre iudeii ca să arunce asupra Lui. Iisus le-a răspuns: Multe lucruri bune v-am arătat vouă de la Tatăl Meu. Pentru care din ele, aruncaţi cu pietre asupra Mea? I-au răspuns iudeii: Nu pentru lucru bun aruncăm cu pietre asupra Ta, ci pentru hulă şi pentru că Tu, om fiind, Te faci pe Tine Dumnezeu. Iisus le-a răspuns: Nu e scris în Legea voastră că „Eu am zis: dumnezei sunteţi” ?Dacă i-a numit dumnezei pe aceia către care a fost cuvântul lui Dumnezeu - şi Scriptura nu poate să fie desfiinţată - Despre Cel pe care Tatăl L-a sfinţit şi L-a trimis în lume, voi ziceţi: "Tu huleşti, căci ai spus: "Fiul lui Dumnezeu sunt""? 
Dacă nu fac lucrările Tatălui Meu, să nu credeţi în Mine. Iar dacă le fac, chiar dacă nu credeţi în Mine, credeţi în aceste lucrări, ca să ştiţi şi să cunoaşteţi că Tatăl este în Mine şi Eu în Tatăl. Ioan 10, 27-38

vineri, 19 mai 2017

VREMEA CIRESELOR...

LE TEMP DE CERISES  - este un cantec frantuzesc, vechi de vreo 150 de ani.
Linia lui melodica este duioasa iar cuvintele vorbesc despre acel  timp al cireselor, timpul  tineretilor noastre.
Sufletele noastre raman ancorate cumva intr-un Mai nesfarsit, chiar daca, biologic, imbatranim!

Toti trecem prin Mai.ul asta, tanjind apoi dupa emotia si bucuria cu care ne-a inundat. 

Intram in vremea cireselor fara prea multa intelepciune, doar cu dragostea noastra de traire.
Toti speram - de cand e lumea - sa gasim atunci acel "ceva" care da gust vietii, fericirea mult visata. 


Dar cati dintre noi stim ca in luna Mai a vietii noastre este posibil sa ne intalnim chiar cu fericirea adevarata, a noastra, cea care sa ne aduca efervescenta necesara unui parcurs lumesc corespunzator? Cati reusim sa o identificam, cati indraznim sa ne oprim si sa ne bucuram de darul primit? 


Cei mai multi trecem pe langa fericire,  inselati de gandul ca nu e inca momentul, ca viata este un perpetuu timp al cireselor, ca dincolo de emotia de azi exista alte si alte euforii pe care nu merita sa nu la simtim si ca avem inca vreme destula pana sa ne bucuram de fericirea... de lunga durata!

Sa nu te lasi inselat de senzatiile amagitoare ... sa fii capabil sa vezi ca ceea ce astepti, ceea ce e pentru tine, se gaseste la doar o lungime de brat, in fata ta, insemna sa nu ratezi sansa vietii tale!

Evident toti cei ce ocolesc ori amana, dintr-un motiv sau altul, potrivitele alegeri, in vremea cireselor, spun apoi ca "nu regreta nimic din ce au facut ci doar din ce nu au facut"... 
Bla, bla, bla, bla!

Adevarul este ca, trecand pe langa "oferta", amagiti de ideea ca fericirea  cunoscuta in acel timp al cireselor nu este decat un preambul, ramanem vesnic cu o rana, pe care o zidim apoi cu grija, undeva in adanc, ca sa nu se vada!

Vremea cireselor trece si cu ea poate trece si visata noastra fericire!

In timpurile Mantuitorului, toti il asteptau pe MESIA dar nu toti s-au oprit, nu toti au putut, nu toti au vrut sa inteleaga ca El venise deja si Se afla chiar in fata lor!

Si urmasii urmasilor lor asteapta si azi pe Cineva care va reveni dar ... nu pentru ei!




Pentru aceasta Mă iubeşte Tatăl, fiindcă Eu Îmi pun sufletul, ca iarăşi să-l iau. Nimeni nu-l ia de la Mine, ci Eu de la Mine Însumi îl pun. Putere am Eu ca să-l pun şi putere am iarăşi ca să-l iau. Această poruncă am primit-o de la Tatăl Meu. Iarăşi s-a făcut dezbinare între iudei, pentru cuvintele acestea. Şi mulţi dintre ei ziceau: Are demon şi este nebun. De ce să-L ascultaţi? Alţii ziceau: Cuvintele acestea nu sunt ale unui demonizat. Cum poate un demon să deschidă ochii orbilor? Şi era atunci la Ierusalim sărbătoarea înnoirii templului şi era iarnă. Iar Iisus umbla prin templu, în pridvorul lui Solomon. Deci L-au împresurat iudeii şi Îi ziceau: Până când ne scoţi sufletul? Dacă Tu eşti Hristosul, spune-o nouă pe faţă. Iisus le-a răspuns: V-am spus şi nu credeţi. Lucrările pe care le fac în numele Tatălui Meu, acestea mărturisesc despre Mine. Dar voi nu credeţi, pentru că nu sunteţi dintre oile Mele. Oile Mele ascultă de glasul Meu şi Eu le cunosc pe ele, şi ele vin după Mine. Şi Eu le dau viaţă veşnică şi nu vor pieri în veac, şi din mâna Mea nimeni nu le va răpi. Ioan 10, 17-28

joi, 18 mai 2017

" Il n’est pire aveugle que celui qui ne veut pas voir"./ Il n'est pire sourd que celui qui ne veut pas entendre."


Aceste doua proverbe complementare din limba franceza sunt traductibile si raspandite si in alte limbi.

Asadar nu-i orb mai orb decat cel care nu vrea sa vada  si nici surd mai surd decat cel care nu vrea sa auda!

Pentru toti acestia exista si un al treilea proverb, socotit versatil, prea... frantuzesc, dupa parerea unora, care zice:
"Il n'y a que les imbéciles qui ne changent pas d'avis."  
Numai neghiobii nu-si schimba parerea! 

Cand nu vrei sa vezi, nici sa auzi, mintea si inima ta se invartoseaza si ridica ziduri de netrecut.

Celor care doresc sa afle, Domnul li Se dezvaluie treptat, caci puterea Lui este mare si mintea noastra are nevoie de timp si pregatire.  Cei de... bunacredinta, cei cu inima curata, nu-si tulbura sufletul ci primesc ceea ce vine dinspre Dumnezeu, fiecare pe masura puterii lui de intelegere. Si luminarea vine!
Exista si merituosi a caror perceptie este fulgeratoare! 
Ei devin sfinti!

Şi a zis: Spre judecată am venit în lumea aceasta, ca cei care nu văd să vadă, iar cei care văd să fie orbi. Şi au auzit acestea unii dintre fariseii, care erau cu El, şi I-au zis: Oare şi noi suntem orbi? Iisus le-a zis: Dacă aţi fi orbi n-aţi avea păcat. Dar acum ziceţi: Noi vedem. De aceea păcatul rămâne asupra voastră. Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce nu intră pe uşă, în staulul oilor, ci sare pe aiurea, acela este fur şi tâlhar. Iar cel ce intră prin uşă este păstorul oilor. Acestuia portarul îi deschide şi oile ascultă de glasul lui, şi oile sale le cheamă pe nume şi le mână afară. Şi când le scoate afară pe toate ale sale, merge înaintea lor, şi oile merg după el, căci cunosc glasul lui. Iar după un străin, ele nu vor merge, ci vor fugi de el, pentru că nu cunosc glasul lui. Această pildă le-a spus-o Iisus, dar ei n-au înţeles ce înseamnă cuvintele Lui. A zis deci iarăşi Iisus: Adevărat, adevărat zic vouă: Eu sunt uşa oilor. Toţi câţi au venit mai înainte de Mine sunt furi şi tâlhari, dar oile nu i-au ascultat. Eu sunt uşa: de va intra cineva prin Mine, se va mântui; şi va intra şi va ieşi şi păşune va afla.
Ioan 9, 39-41 şi 10, 1-9