miercuri, 22 noiembrie 2017

Sunt multe fraze in Scriptura

... care ne contrariaza si ne imping sa meditam mai mult si mai profund. 

Bunaoara in fragmentul de azi ne socheaza un pic spusele Mantuitorului.  
De ce oare zice ca El a venit sa aduca dezbinare?

Pai daca ne gandim mai bine, cu cine vorbea si care era contextul istoric... lucrurile se schimba!

Iisus isi linisteste apostolii, pentru ca ei sa nu se tulbure vazand ce aveau sa vada- caci ruperea credinsiosilor din sanul ritului iudaic nu avea sa se fara cu pace! (caci primii crestini nu au fost dintre straini ci iudei!)

Asadar nu din cauza lor, a celor care cu voia Mantuitorului predicau o Noua Lege, aveau sa vina toata ura si dezbinarea ci datorita Lui - moartea si Invierea Sa scindand lumea ca niciodata pana atunci! 

Dupa cum se vede... nici azi nu este pace! 
Nu am inteles niciodata de ce credinta mea ar putea jena pe un necredincios? De ce oare el s-ar simti lezat? In plus eu nu fac nimic rau. Nu arunc cu injurii, nici cu blesteme, nici cu bombe!  Si totusi unii se simt obligati sa atace!

Dar poate ca ei trebuie sa existe, poate anume ne sunt pusi in cale ca sa invatam sa iubim si dincolo de neiubire, sa cautam pacea si dincolo de dezbinare!

Zis-a Domnul: Oricui i s-a dat mult, mult i se va cere, şi cui i s-a încredinţat mult, mai mult i se va cere. Foc am venit să arunc pe pământ, şi cât aş vrea să fie acum aprins! Și cu botez am a  Mă boteza şi câtă nerăbdare am până ce se va îndeplini! Vi se pare că am venit să dau pace pe pământ? Vă spun că nu, ci dezbinare. Căci de acum înainte cinci dintr-o casă vor fi dezbinați: trei împotriva a doi și doi împotriva a trei. Dezbinați vor fi: tatăl împotriva fiului și fiul împotriva tatălui, mama împotriva fiicei și fiica împotriva mamei, soacra împotriva nurorii sale și nora împotriva soacrei. Și zicea mulțimilor: Când vedeţi un nor ridicându-se dinspre apus, îndată ziceţi că vine ploaie mare; şi aşa este. Iar când suflă vântul de la miazăzi, ziceţi că va fi arșiță; şi aşa este. Făţarnicilor! Faţa pământului și a cerului ştiţi să o deosebiți, dar vremea aceasta cum de nu o deosebiți? De ce, dar, de la voi înşivă nu judecaţi ce este drept? Și când mergi cu pârâşul tău la dregător, dă-ți silința să te împaci cu el pe cale, ca nu cumva să te târască la judecător, şi judecătorul să te dea pe mâna temnicerului, iar temnicerul să te arunce în temniţă. Zic ţie: Nu vei ieşi de acolo până ce nu vei plăti și cel din urmă ban. 
Luca 12, 48-59


marți, 21 noiembrie 2017

AZI E SARBATOARE IN POST

Intrarea Maicii Domnului in Biserica!
Iata ce ne spune  Sinaxarul zilei de azi:

"Când a fost de trei ani, au luat-o părinţii ei şi au adus-o pe ea în ziua de astăzi în Templu. Şi plinindu-şi făgăduinţa au afierosit pe fiica lor lui Dumnezeu celui ce le-a dăruit-o; şi au dat-o pe ea preoţilor şi mai ales lui Zaharia, arhiereului celui de atunci. Acesta luând-o pe ea, a adus-o în cele mai dinăuntru ale Templului, unde numai singur arhiereul o dată pe an intra. Şi aceasta a făcut-o după voinţa lui Dumnezeu Celui ce după puţin avea a Se naşte dintr-însa spre îndreptarea şi mântuirea lumii. Deci acolo a rămas Fecioara doisprezece ani, cu rară cuviinţă, hrănită cu hrană cerească de către Arhanghelul Gavriil. Învrednicindu-se şi dumnezeieştii arătări, până ce s-a apropiat vremea dumnezeieştii Bunei Vestiri şi a descoperirilor celor cereşti şi mai presus de fire care i s-au arătat ei. Că a binevoit Dumnezeu a Se întrupa dintr-însa pentru iubirea de oameni, ca să înnoiască de a doua oară lumea cea stricată prin păcat. Atunci Născătoarea de Dumnezeu, ieşind din Sfintele Sfintelor, a fost dată lui Iosif , ca acela să-i fie păzitor şi martor al fecioriei ei şi ca să slujească, atât la naşterea ei cea mai presus de fire, cât şi la fuga ei cea în Egipt şi la întoarcerea cea de acolo în pământul lui Israel."

Da, azi "se mananca peste" cum zicea bunica, dar nu este un fel de mancare obligatoriu ci este un mod de a marca ziua aceasta care pica in vreme de post. 
Asadar dezlegarea la peste este pentru postitori!

Desigur nu este interzis ca si cei care nu postesc sa adopte acest fel culinar, dar este neavetit ca acestia sa spuna ca trebuie sa manance peste in aceasta zi!
Postul Craciunului nu este unul foarte greu de tinut si nici unul trist. Este un timp al daruirii, al deschiderii catre ceilalti.

Mai este si vremea treburilor, cand tot romanul isi pregateste gospodaria, casa si masa de sarbatoare. 
Frumoasa traditie!
Toate sunt bune si binevenite!
Numai ca e bine sa nu ne risipim si sa nu inversam ordinea lucrurilor!
Cel mai important in aceasta perioada ramane, ca intotdeauna, rugaciunea!
Oricat de curata si decorata ne-ar fi casa, oricat post am tine si oricate bucate delicioase am pregati pentru masa de Craciun... nimic nu ne foloseste fara rugaciune!
Ar fi un fel de ... nevedere a padurii din pricina copacilor!
Sa fim deci ca Maria, sora Martei, care" partea cea bună şi-a ales, care nu se va lua de la ea" !

În vremea aceea a intrat Iisus într-un sat, iar o femeie cu numele Marta L-a primit în casa ei. Şi ea avea o soră ce se numea Maria, care, aşezându-se la picioarele Domnului, asculta cuvintele Lui. Iar Marta se silea cu multă slujire şi, apropiindu-se, a zis: Doamne, oare nu socoteşti că sora mea m-a lăsat singură să slujesc? Spune-i, deci, să-mi ajute. Și răspunzând, Domnul i-a zis: Marto, Marto, te îngrijești şi pentru multe te silești, dar un singur lucru trebuie; iar Maria partea cea bună şi-a ales, care nu se va lua de la ea. Și, când zicea El acestea, o femeie din mulțime, ridicând glasul, I-a zis: Fericit este pântecele care Te-a purtat şi fericit este pieptul la care ai supt! Iar El a zis: Aşa este, dar fericiţi sunt și cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi îl păzesc pe el.

luni, 20 noiembrie 2017

DESPRE... PREVENIRE

Pasajul evanghelic propus astazi spre meditatie vine sa ne surprinda oarecum. 
Mantuitorul le spune apostolilor ca nu are rost sa se ingrijeasca de cele ale vietii pamantene inainte de a se 
preocupa de cele ale lumii de Dincolo!
Noi, invatati sa ne planificam totul, azi chiar si momentul conceperii unui copil, nu prea ne impacam cu aceasta "indiferenta " fata de lume si ale sale.

Daca e sa meditez la preventie si ... prevenire, voi lua cazul meu.
M-am ingrijit sa am o sanatate buna, am facut tot ce trebuia pentru a nu fi surprinsa de boli si betesuguri si, desi facusem toate investigatiile necesare... m-am trezit cu un cancer primar si altul metastazic! 
Pentru mine asta inseamna ca nu e chiar asa de simplu cu... prevenirea bolilor! Mai are  si Dumnezeu ceva de spus aici ! Oameni sunt si doctorii - si a gresi este omenesc! Nici o masina, nici un aparat, fie el oricat de sofisticat, nu-L intrece pe Domnul!

Sotul meu era un om extrem de atent si prevazator. El avea mereu un plan B si chiar unul C, in caz de necesitate. Nu s-a impiedicat in viata lui, nu a spart un pahar, nu a facut o nebunie - singura lui nebunie fiind dragostea pentru mine si copiii nostri! 
Totul a calculat si a prevazut... mai putin faptul ca avea sa plece Dincolo inainte de vreme! Aici nu a avut un plan B!

În vremea aceea, când învăța Iisus, cineva a zis către El din mulțime: Învățătorule, zi fratelui meu să împartă cu mine moștenirea. Iar Iisus i-a zis: Omule, cine M-a pus pe Mine judecător sau împărțitor peste voi? Apoi a zis către ei: Vedeți și păziți-vă de toată lăcomia, căci viața cuiva nu stă în prisosul avuțiilor sale. Și a zis către ucenicii Săi: De aceea zic vouă: Nu vă îngrijiți pentru viața voastră ce veți mânca, nici pentru trupul vostru cu ce vă veți îmbrăca. Viața este mai mult decât hrana și trupul decât îmbrăcămintea. Priviți la corbi, că nici nu seamănă, nici nu seceră; ei n-au cămară, nici hambar, și Dumnezeu îi hrănește. Cu cât mai de preț sunteți voi decât păsările! Și cine dintre voi, îngrijindu-se, poate să adauge staturii sale un cot? Deci dacă nu puteți să faceți nici cel mai mic lucru, de ce vă mai îngrijiți de celelalte? Priviți la crinii câmpului cum cresc: Nu torc, nici nu țes. Și zic vouă că nici Solomon, în toată mărirea lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre aceștia. Iar dacă iarba, care este astăzi pe câmp, iar mâine se aruncă în cuptor, Dumnezeu așa o îmbracă, cu cât mai mult pe voi, puțin credincioșilor! Și voi să nu căutați ce veți mânca sau ce veți bea și nu fiți îngrijorați, căci toate acestea păgânii lumii le caută; dar Tatăl vostru știe că aveți nevoie de acestea; căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și toate acestea se vor adăuga vouă.

duminică, 19 noiembrie 2017

SUFLETUL

Se intampla ca noi, oamenii, sa pierdem logica lucrurilor - caci nimic in lume fara logica divina! 

Toate isi au locul lor, randuiala lor, ordinea lor. Cine nu vede asta e orb!
E orb si cel care nu intelege ca iubirea sta la baza nasterii lumii si fara iubire lumea risca sa piara!

Si prierzandu-ne noi in slava desarta, inversam ordinea  creatiei... si prea ocupati sa gasim logica noii ordini uitam sa ne ingrijim de sufletul nostru!

Sufletul omului este cel mai de pret lucru pentru Dumnezeu!
El  vine de la Duhul lui Dumnezeu!

Sufletul nu bea, nu mananca, nu se mareste, nici nu cunoaste timpul !
Sufletul nu are nevoie de cafeaua de  dimineata, nici de betia de seara! Nu vrea bani nici bijuterii, nici masini, nici onoruri!
Sufletul are nevoie de iubire. Iubire de primit si iubire  de daruit!
Caci Apostolul spune "să vă aduceţi aminte de cuvintele Domnului Iisus, căci El a zis: Mai fericit este a da decât a lua." (Fapte, 20, 35)

Zis-a Domnul pilda aceasta: Unui om bogat i-a rodit din belşug țarina. Și el cugeta în sine, ­zicând: Ce voi face, că n-am unde să adun roadele mele? Și a zis: Aceasta voi face: Voi strica hambarele mele și mai mari le voi zidi și voi strânge acolo toate roadele mele și bunătățile mele; și voi zice sufletului meu: Suflete, ai multe bunătăți strânse pentru mulți ani; odihnește-te, mănâncă, bea, veselește-te. Însă Dumnezeu i-a zis: Nebune! În această noapte vor cere de la tine sufletul tău. Și cele ce ai pregătit ale cui vor fi? Așa se întâmplă cu cel ce-și adună comori pentru sine însuși și nu se îmbogățește în Dumnezeu. Luca 12: 16-21

sâmbătă, 18 noiembrie 2017

Sa luptam cu ale noastre slabiciuni!

Citind evanghelia de astazi, m-am minunat inca o data de cata credinta aveau apostolii ca sa nu se mandreasca ei nici un pic, desi capatasera puteri incredibile!

In zilele noastre e plina lumea de "coach" care ne invata cum sa facem o multime de lucruri: cum sa devenim sefi, cum sa fim irezistibili, cum sa ne rugam... universului etc.
Dar pentru ce e mai greu - sa ne lasam de fumat, sa nu barfim, sa nu judecam, sa iubim pe cei care ne fac rau, etc - nu prea sunt oferte! 
Astea din urma sunt adevaratele provocari personale. 
Dar nimic nu putem fara ajutorul lui Dumnezeu!
Stiinta si puterile nostre vin de la Dumnezeu. 
Constientizand asta vom fi si puternici si smeriti!

Omul e dispus sa dea orice pentru a avea mereu un ascendent asupra celorlalti, in timp ce cel mai de pret lucru si mai greu este sa-si stapaneasca proprii sai demoni, sa-si invinga propriile neputinte! 

Într-adevăr, este mai mare minune să scoți din propriu-ți trup îndemnurile la desfrânare, decât să alungi duhurile rele din trupurile altora, este mai mare semn să oprești prin virtutea răbdării pornirile ucigașe ale mâniei, decât să poruncești stăpânitorilor văzduhului, și este de mai mult folos să-ți ferești inima de mușcăturile foarte lacome ale deznădejdii, decât să îndepărtezi bolile și beteșugurile trupești ale altora. În sfârșit, din multe puncte de vedere este o mai strălucită virtute și o înaintare mai vrednică de laudă să-ți vindeci bolile propriului suflet, decât pe cele ale trupului altuia.(...)
Despre aceste vindecări prea­fericiții Apostoli spun așa (după cum li s-a zis): Să nu vă bucurați că vi se supun demonii (Luca 10, 20). Căci nu puterea lor făcea aceasta, ci puterea numelui chemat. De aceea sunt sfătuiți să nu îndrăznească a pretinde fericirea sau slava lor, care se înfăptuiesc numai din puterea și minunea lui Dumnezeu, ci acea curăție lăuntrică a vieții și a inimii.” Sf Ioan Cassian


Ajuta, Doamne, neputintelor noastre!

În vremea aceea, chemând Iisus pe cei doisprezece ucenici ai Săi, le-a dat putere și stăpânire peste toți demonii și să vindece bolile. Și i-a trimis să propovăduiască Împărăția lui Dumnezeu și să vindece pe cei bolnavi. Și a zis către ei: Să nu luați nimic pe drum, nici toiag, nici traistă, nici pâine, nici bani și nici să nu aveți câte două haine. Și în orice casă veți intra, acolo să rămâneți și de acolo să plecați. Iar unde nu vă vor primi, ieșind din acea cetate, scuturați praful de pe picioarele voastre, spre mărturie împotriva lor. Atunci ei, plecând, mergeau prin sate, binevestind și vindecând pretutindeni. Lu
ca 9: 1-6


vineri, 17 noiembrie 2017

DESPRE FRICA DE DUMNEZEU

O POVESTE SPUSA DE PARINTELE CLEOPA

Era odata un om invatat sa fure. Macar de-ar fi fost sarac. Da de unde ! Era om gospodar, avea femeie buna, credincioasa si copii; avea boi, avea oi, cai, porci, vite, pasari, pamant, livezi, vii, dar a fost crescut rau de parintii lui, ca nu era satul pana nu manca ceva de furat. 
Omul acesta de multe ori avea discutii cu sotia lui. Sotia lui buna ii spunea :
- Mai, omule, ulciorul nu merge de multe ori la apa - caci ii rusine in sat; daca te-o prinde pe tine ca furi, toti or sa te judece pe tine de ce ai furat, ca ai tot ce-ti trebuie. De ce furi, ma ?
- Femeie, eu nu pot. Pana n-oi mai lua eu ceva de la cutare boier, de la cutare om, de la cutare proprietar ... !
Odata era in luna lui iulie, luna era plina pe cer si era senin ca ziua. El venise din tarina si a vazut lanurile pline de clai de grau, jumatati de grau, cum se cheama in alte parti. 
Ce s-a gandit el ? "ce bine ar fi sa aduc eu o caruta de grau din acesta la mine acasa", ca era grau frumos. 
A venit acasa, a pregatit caruta si caii, drugul de legat snopii, a pus niste fan pentru cai si iarba verde in caruta si-n puterea noptii, cand doarme si pasarea - cum zice taranul - si si-a luat copilita de numai trei-patru ani cu el. 
Copilei ii placea sa mearga cu tata-sau cu caruta totdeauna.
- Tataica, ma iei cu caruta ?
- Te iau ! Da' ma-sa a zis :
- Stai acasa !
- Nu ! si a inceput a plange copila.
- Da-i drumul ! Copila vrea sa auda cum merg caii, s-o plimbe tata-sau cu caruta. 
Dar a fost o pronie dumnezeiasca aceasta si purtare de grija a lui Dumnezeu. A venit omul acela la furat snopi in tarina. Un lan de grau era langa o padure mare si un drum de tarina pe marginea padurii. El a tras caii cu oistea pe unde trebuia sa iasa din lan, a luat din gura cailor zabala si le-a dat sa manance.
Copilita a ramas la caruta. Era luna, senin si se vedea bine la mare distanta. Si s-a dus pe lan omul asta, de meserie hot din copilarie, si a inceput sa se uite in toate partile; si la stanga; si la dreapta si inainte si inapoi. Se uita asa...
De ce se uita ? Pai, ca nu cumva sa fie vreun paznic pe lan. Dar tot el isi zicea : " Chiar daca ar fi, acum doarme intr-o claie, ca acu-i puterea noptii ". In acest timp copilita se uita din caruta cum taica-sau se uita in toate partile, si incolo, si incolo si se minuna ea in mintea ei - copii naivi - de ce oare se uita taica-sau asa ?
Dupa ce s-a incredintat el ca nu este nimeni si nu-l vede nimeni, a luat cativa snopi de grau si a venit la caruta. Copilita, prin care a vorbit Duhul Sfant, il zice lu' taica-sau :
- Tataica, mata ai uitat ceva !
- Dragul tatei, dar ce-am uitat ?
- Mata ai uitat ceva ! Te-ai uitat in toate partile dar ai uitat sa te uiti si in sus !
- Cum ai zis ?
- Mata in sus de ce nu te-ai uitat ? 
Dar copila n-a zis sa-l mustre pe tatal ei. Ea a crezut ca poate asa-i bine, daca se uita in toate partile, sa se uite si in sus. Dar asta l-a costat pe om foarte mult.
- Cum, cum ai zis ?
- Tataica, eu am crezut ca trebuie sa te uiti si in sus ! 
Si atat l-a certat frica lui Dumnezeu pe om, ca a luat snopii inapoi, s-a dus si a refacut claia; a venit, a intors caii, a pus zabala cailor, a pus copilita in caruta si cu caruta goala, s-a intors acasa. 
Si veni acasa; femeia stia ca nu vine niciodata cu golul. Ori fura bostani, ori popusoi, ori grau, ori altceva, el venea incarcat. Il vede, ca vine cu golul, de data asta mai erau doua-trei ceasuri pan-la ziua :
- Mai omule, dar ce-ai patit ? Ce-ai patit ?
- Femeie, cate zile voi avea nu mai fur !
- Ce-ai patit ? 
Te-a prins ! Bine ti-a facut ! Ea credea ca l-a prins. Te-a prins ? Ti-am spus eu tie. Asa, gospodar la furat! 
- Mai femeie, nu m-o prins nimeni.
- Nu cred. Te-o prins ! De ce-ai venit cu golul ?
- Nu mai fur cate zile oi avea !
- Dar ce-ai patit ? El arata copilita si zice :
- Din cauza copilei.
- Dar ce ti-a facut copila ?
- Din cauza ei nu mai fur in veacul veacului. Caci a vorbit Duhul Sfant prin gura ei.
- Dar ce-a zis copila ?
- Eu m-am dus pe lan - cum ii obiceiul meu - si-nainte de a incepe a cara snopii, ma uitam : in stanga, in dreapta, incoace-incolo. Copilita ma vedea de la caruta si cand am venit mi-a zis : " Tataica, mata ai uitat ceva; ai uitat sa te uiti si in sus ". Atunci m-am gandit, cat sunt eu de nebun. Dumnezeu imi vorbeste prin gura copilei, ca trebuia sa ma uit mai intai in sus; ca daca ma uitam in sus, nu mai era nevoie sa ma uit la dreapta, la stanga sau inainte, ca de ochiul cel de sus nimeni nu se poate pazi. Ochii lui Dumnezeu - cum spune Solomon - sunt de milioane de ori mai luminosi de cat soarele si nu este loc unde nu cerceteaza atotstiinta lui Dumnezeu. Cum zice si Apostolul : "Stiinta lui Dumnezeu strabate pana la despartirea duhului de a sufletului; nu numai pana la despartirea trupului de a sufletului ".
Omul este icoana Preasfintei Treimi. El are minte, cuvant si duh. Duhul cel in chip de raze de lumina, care-i in inima, cu acesta omul ii mai mare decat ingerii; ca ingerii nu s-au facut dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, ci numai omul. 
Mintea este chipul Tatalui, cuvantul este chipul lui Hristos, iar duhul cel de viata facator este chip al Duhului Sfant.
Acest duh de viata nu-i duhul cu care vorbim - acesta este sluga mintii si are altfel de cuvant. Iar acela este un dor ganditor, sta intre minte si intre cuvant si circumscrie - are in sine -  si minte si cuvant, dupa Sfantul Grigorie Palama, preaindumnezeitul la minte.
Deci, pana acolo strabate stiinta lui Dumnezeu, pana la despartirea duhului de a sufletului si nimeni nu poate sa se ascunda cu vreun gand de la atotstiinta Ziditorului.
Acest Duh Sfant l-a cercetat pe acest om cu frica lui Dumnezeu si s-a gandit : " De acum inainte nu voi mai fura in veci, cat voi trai. Ba am sa ma duc sa ma marturisesc si sa-mi fac canonul pentru cate am facut in viata, ca daca ma mai duc la furat trebuie mai intai sa ma uit in sus. Si daca ma uit in sus, mi-e destul atat, ca sa nu mai pot fura in vecii vecilor, ca de ochiul Cel de Sus nimeni nu se poate pazi ".

Iarasi va spun : inceputul intelepciunii este frica de Dumnezeu. Ea este temelia tuturor faptelor bune. 

Intelepciunea are doua capete : primul este frica de Dumnezeu si cel mai de sus este dragostea de Dumnezeu, ca toata fapta buna se incepe cu frica lui Dumnezeu si se termina in dragostea lui Dumnezeu, care este legatura desavarsirii si cea mai inalta fapta buna.
Dumnezeu cel inchinat in Treime, Parintele, Cuvantul si Duhul Sfant, Treimea cea de o fiinta si nedespartita si Preacurata Lui Maica si toti sfintii sa ne fie in ajutor, sa nu uitam frica lui Dumnezeu si sa pazim poruncile Lui. Amin.

Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Nimic nu este acoperit care să nu se descopere și nimic ascuns care să nu se cunoască. De aceea, câte ați spus la întuneric se vor auzi la lumină; și ceea ce ați vorbit la ureche, în odăi, se va vesti de pe acoperișuri. Dar vă spun vouă, prietenii Mei: Nu vă temeți de cei care ucid trupul și după aceasta n-au ce să mai facă. Vă voi arăta însă de cine să vă temeți: Temeți-vă de Acela care, după moarte, are putere să vă arunce în gheena; da, vă zic vouă, de Acela să vă temeți. 
Nu se vând oare cinci vrăbii cu doi bani? Și nici una dintre ele nu este uitată înaintea lui Dumnezeu; ci și perii capului vostru, toți sunt numărați. Nu vă temeți; voi sunteți mai de preț decât multe vrăbii. Și zic vouă: Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, și Fiul Omului va mărturisi pentru el înaintea îngerilor lui Dumnezeu. Iar cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, lepădat va fi înaintea îngerilor lui Dumnezeu. Oricui va spune vreun cuvânt împotriva Fiului Omului, i se va ierta; dar celui ce va huli împotriva Duhului Sfânt, nu i se va ierta. Iar când vă vor duce în sinagogi și la dregători și la stăpâniri, nu vă îngrijiți cum sau ce veți răspunde, sau ce veți zice, că Duhul Sfânt vă va învăța chiar în ceasul acela ce trebuie să spuneți!

joi, 16 noiembrie 2017

Prajitura italiana cu lamaie/ Gateau italien au citron

Pour 8 à 10 personnes
1 3/4 tasses (175 g) de sucre à glacer 
4 œufs
2/3 tasse (160 ml) de crème fraîche épaisse (40 % mg)
1/2 tasse (125 g) de beurre fondu
Le zeste de 2 citrons
2 tasses (300 g) de farine
2 c. à café de poudre à pâte (levure chimique)
2 pincées de sel

Sucre à glacer pour saupoudrer


Pentru 8 până la 10 persoane
1 si  3/4 cești (175 g) zahăr pudra
4 ouă
2/3 cană (160 ml) smantana groasă (40% mg)
1/2 cană (125 g) unt topit
coaja a 2 lămâi
2 cesti (300 g) faina
2 linguri. cafea praf de copt 
2 varfuri de cutit de sare


zahăr pentru a glasat



Préchauffer le four à 350 F (180 C). Graisser et fariner un moule Bundt de 9 po (23 cm)
Dans le bol du batteur sur socle, muni du fouet, fouetter les oeufs avec le sucre à glacer jusqu'à ce que le mélange blanchisse et soit mousseux (environ 5 minutes).
Ajouter la crème fraîche, le beurre fondu et le zeste de citron et bien mélanger.



Incorporer la farine, la poudre à pâte et le sel qui auront été tamisés ensemble au préalable et bien mélanger.
Verser la pâte dans le moule préparé et enfourner pour 40 à 45 minutes ou jusqu'à ce qu'un cure-dent inséré, en ressorte propre.
Laisser refroidir complètement avant de démouler, puis saupoudrer de sucre à glacer.

Preîncălzi cuptorul la 350 F (180° C). Ungeți și făiniți o forma de 9 "(23 cm) 
În vasul mixerului amestecați ouăle cu zahărul pudra până când amestecul albeste și este spumant (aproximativ 5 minute).

Se adaugă smantana, untul topit și coaja de lamaie și se amestecă bine.
Se adauga apoi făina, praful de copt și sarea - care au fost cernute împreună înainte și se amestecă bine.
Se toarnă aluatul în tava de coacere pregătită și se coace  timp de 40 până la 45 de minute sau până când o scobitoare introdusă in mijloc si scoasa apo ramane curata, fara aluat pe ea.
Lăsați prajitura să se răcească complet înainte de a o răsturna, apoi  presarti zahăr de glasat.