marți, 21 februarie 2017

SI DACA AM VORBI DESPRE... TRADARE?

Da. Tradarea este ceva de care mai toti oamenii se izbesc. Fie ca sunt ei cei care tradeaza, fie ca sunt tradati, fie si una si alta, asa, ca un fel de revansa sau ca o... rasplata! Tradam din prostie, de frica ori din naivitate, tradam din invidie, gelozie, dusmanie... in fine tradam.

Daca analizam textul evanghelic de azi, observam ca ni se prezinta doua situatii diferite dar care ambele pun in lumina tradarea: Iuda si Petru. Fiecare dintre ei Il tradeaza pe Mantuitorul, o fac din motive diferite si consecintele tradarii sunt diferite si ele. 

Despre Iuda si tradarea lui se scrie de 2000 de ani! Exista rastalmaciri de tot felul. Rezultatul insa este acelas: tradarea lui L-a dus pe Hristos la moartea pe cruce!
Iuda a vrut da devina cineva, sa progreseze in ale lumii; Petru... el nici macar nu a inteles aluzia facuta de Mantuitorul la propria lui tradare, convins ca oricine ar putea sa se lepede de Cel pentru care lasase totul dar nu el! Exclus!
Si totusi...

Atunci cum sa facem sa ne ferim de acest pacat inainte de a crucifica pe aproapele nostru sau a-l lasa sa fie crucificat?
Raspunsul este tot in textul evanghelic:
De ce dormiţi? le zice Mantuitorul apostolilor, Sculaţi-vă şi vă rugaţi, ca să nu intraţi în ispită. 
Caci nici nu ne imaginam cat de repede putem trece linia care separa devotamentul ori admiratia de... tradare!

Pentru asta trebuie insa sa ne rugam si sa veghem caci slabiciunea noastra e mare si caile celui rau multiple!

Şi, ieşind, s-a dus după obicei în Muntele Măslinilor, şi ucenicii l-au urmat. Şi când a sosit în acest loc, le-a zis: Rugaţi-vă, ca să nu intraţi în ispită. Şi El S-a depărtat de ei ca la o aruncătură de piatră, şi îngenunchind, Se ruga. Zicând: Părinte, de voieşti, treacă de la Mine acest pahar. Dar nu voia Mea, ci voia Ta să se facă. Şi, ridicându-Se din rugăciune, a venit la ucenicii Lui şi i-a aflat adormiţi de întristare. Şi le-a zis: De ce dormiţi? Sculaţi-vă şi vă rugaţi, ca să nu intraţi în ispită. Şi vorbind El, iată o mulţime şi cel ce se numea Iuda, unul dintre cei doisprezece, venea în fruntea lor. Şi s-a apropiat de Iisus, ca să-L sărute. Iar Iisus i-a zis: Iuda, cu sărutare vinzi pe Fiul Omului? Iar cei din preajma Lui, văzând ce avea să se întâmple, au zis: Doamne, dacă vom lovi cu sabia? Şi unul dintre ei a lovit pe sluga arhiereului şi i-a tăiat urechea dreaptă. Dar Iisus, răspunzând, a zis: Lăsaţi, până aici. Şi atingându-Se de urechea lui l-a vindecat. Şi către arhiereii, către căpeteniile templului şi către bătrânii care veniseră asupra Lui, Iisus a zis: Ca la un tâlhar aţi ieşit, cu săbii şi cu toiege. În toate zilele fiind cu voi în templu, n-aţi întins mâinile asupra Mea. Dar acesta este ceasul vostru şi stăpânirea întunericului. Şi, prinzându-L, L-au dus şi L-au băgat în casa arhiereului. Iar Petru Îl urma de departe. Şi, aprinzând ei foc în mijlocul curţii şi şezând împreună, a şezut şi Petru în mijlocul lor. Şi o slujnică, văzându-l şezând la foc, şi uitându-se bine la el, a zis: Şi acesta era cu El. Iar el s-a lepădat, zicând: Femeie, nu-L cunosc. Şi după puţin timp, văzându-l un altul, i-a zis: Şi tu eşti dintre ei. Petru însă a zis: Omule, nu sunt. Iar când a trecut ca un ceas, un altul susţinea zicând: Cu adevărat şi acesta era cu El, căci este galileian. Şi Petru a zis: Omule, nu ştiu ce spui. Şi îndată, încă vorbind el, a cântat cocoşul. Şi întorcându-Se, Domnul a privit spre Petru; şi Petru şi-a adus aminte de cuvântul Domnului, cum îi zisese că, mai înainte de a cânta cocoşul astăzi, tu te vei lepăda de Mine de trei ori. Şi ieşind afară, Petru a plâns cu amar. Iar bărbaţii care Îl păzeau pe Iisus, Îl batjocoreau, bătându-L. Şi acoperindu-I faţa, Îl întrebau, zicând: Prooroceşte cine este cel ce Te-a lovit? Şi hulindu-L, multe altele spuneau împotriva Lui. Şi când s-a făcut ziuă, s-au adunat bătrânii poporului, arhiereii şi cărturarii şi L-au dus pe El în sinedriul lor. Zicând: Spune nouă dacă eşti Tu Hristosul. Şi El le-a zis: Dacă vă voi spune, nu veţi crede; iar dacă vă voi întreba, nu-Mi veţi răspunde. De acum însă Fiul Omului va şedea de-a dreapta puterii lui Dumnezeu. Iar ei au zis toţi: Aşadar, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu? Şi El a zis către ei: Voi ziceţi că Eu sunt. Şi ei au zis: Ce ne mai trebuie mărturii, căci noi înşine am auzit din gura Lui?

Şi sculându-se toată mulţimea acestora, L-au dus înaintea lui Pilat. Luca 22, 39-42, 45-71; 23, 1



luni, 20 februarie 2017

SFANTUL SI MARELE POST

a inceput, chiar daca saptamana aceasta inca mai mancam oua si branzeturi!

Sa ne rugam, asadar, sa punem inceput bun si sa mai inaintam cat de putin pe calea duhovniciei.

Doamne şi Stăpânul vieţii mele, duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire şi al găririi în deşert nu mi-l da mie.

Iar duhul curăţiei, al gândului smerit, al răbdării şi al dragostei, dăruieşte-l mie, robului Tău.

Aşa Doamne, Împărate, dăruieşte-mi ca să-mi văd greşealele mele şi să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat eşti în vecii vecilor.

Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosul!

Dumnezeule, curăţeşte-mă pe mine, păcătosul!

Cel ce m-ai zidit, Dumnezeule, mântuieşte-mă!

Fără de număr am greşit, Doamne, iartă-mă!

Amin

duminică, 19 februarie 2017

INFRICOSATOAREA JUDECATA

nu este atat un act de dreptate cat unul de iubire!

desi la prima vedere am putea spune ca este un act just, de dreptate, prin care raii vor fi pedepsiti iar cei buni rasplatiti. 
Numai ca in pericopa despre judecata devine infricosatoare nu pedeapsa, ci dezvaluirea unei chei, cheia care dezleaga secretul mantuirii noastre!
Caci dezvaluirea faptului ca nimic nu se va intampla in afara... iubirii, ne poate cutremura!
Oare iubim destul?

La judecata vom sta cu totii in fata Judecatorului, care este Hristos! El ne va cantari faptele bune si cele rele, El si nu Dumnezeu Tatal, prea transcedent pentru o astfel de "cernere"! 
Dumnezeu Fiul s-a intrupat traind toate cele ale omului. El a cunoscut suferinta si suferinta a devenit calea mantuirii noastre.
Hristos ne este si judecator si aparator, ca Rascumparator al nostru!

Dumnezeu ne asteapta in Locurile Sale pregatite ca dar de iubire. Si vom beneficia de darul iubirii Sale in functie de felul in care ne-am invatat lectia iubirii, caci daca Dumnezeu este iubire si noi suntem facuti dupa chipul si asemanarea Sa, inseamna ca intreaga nostra trecere prin lume este un drum parcurs spre a ne identifica cu El. Viata este deci o scoala a iubirii! Cine nu poate iubi se va asemana mai curand ingerilor intunericului care il vor cucerii!
Sfântul Isaac Sirul spunea, facand aluzie la Ev. dupa Luca, cap 20, 30: „Cel ce în dragoste trăieşte, rodul vieţii din Dumnezeu culege şi în lumea aceasta aerul învierii încă de acum îl respiră. Întru aerul acesta se desfătează drepţii la înviere. Dragostea este Împărăţia pe care cu taină a făgăduit-o Domnul apostolilor a o mânca în Împărăţia Lui”.
Sfântul Isaac Sirul, vorbește despre dragostea dumnezeiască, aceeași și față de cei „buni”, și față de cei „răi” :
Eu zic cum că cei ce în gheenă se muncesc, cu biciul dragostei se biciuiesc. Căci ce este mai amar şi mai cumplit decât chinul dragostei?... Însă dragostea îmbată sufletele fiilor Cerului cu desfătarea ei”.

Judecata lui Dumnezeu este un act de iubire si iubirea fata de cei din jur va fi si criteriul judecatii!

Nu-i asa ca devine... infricosator sa stii ca nimic nu te mai salveaza stiind ca mai curand ai urat decat ai iubit?

Zis-a Domnul: Când va veni Fiul Omului întru slava Sa și toți sfinții îngeri cu El, atunci va ședea pe tronul slavei Sale. Și se vor aduna înaintea Lui toate neamurile și-i va despărți pe unii de alții, precum desparte păstorul oile de capre. Și va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stânga. Atunci va zice Împăratul celor de-a dreapta Lui: Veniți, binecuvântații Tatălui Meu, moșteniți Împărăția cea pregătită vouă de la întemeierea lumii. Căci flămând am fost și Mi-ați dat să mănânc; însetat am fost și Mi-ați dat să beau; străin am fost și M-ați primit; gol am fost și M-ați îmbrăcat; bolnav am fost și M-ați cercetat; în temniță am fost și ați venit la Mine. Atunci, drepții Îi vor răspunde, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând și Te-am hrănit? Sau însetat și Ţi-am dat să bei? Sau când Te-am văzut străin și Te-am primit, sau gol și Te-am îmbrăcat? Și când Te-am văzut bolnav sau în temniță și am venit la Tine? Iar Împăratul, răspunzând, va zice către ei: Adevărat zic vouă: Întrucât ați făcut unuia dintr-acești frați ai Mei prea mici, Mie Mi-ați făcut. Atunci va zice și celor de-a stânga: Duceți-vă de la Mine, blestemaților, în focul cel veșnic, care este pregătit diavolului și îngerilor lui. Căci flămând am fost și nu Mi-ați dat să mănânc; însetat am fost și nu Mi-ați dat să beau; străin am fost și nu M-ați primit; gol, și nu M-ați îmbrăcat; bolnav și în temniță, și nu M-ați cercetat. Atunci vor răspunde și ei, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând, sau însetat, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniță și nu Ţi-am slujit? El însă le va răspunde, zicând: Adevărat zic vouă: Întrucât nu ați făcut unuia dintre acești prea mici, nici Mie nu Mi-ați făcut. Și vor merge aceștia la osândă veșnică, iar drepții la viața veșnică. Mt. 25, 31-46


vineri, 17 februarie 2017

JERTFA

Daca privim cu atentie, cu siguranta fiecare din noi poate observa ca pentru orice lucru temeinic  facut in viata a trebuit sa jertfim ceva!
Jertfa Mantuitorului este insa suprema!
Jertfa Lui pentru salvarea noastra!


Şi L-au dus la locul zis Golgota, care se tălmăceşte "locul Căpăţânii". Iar când L-au răstignit, era ceasul al treilea. Iar când a fost ceasul al şaselea, întuneric s-a făcut peste tot pământul până la ceasul al nouălea. Şi la al nouălea ceas, a strigat Iisus cu glas mare: Eloi, Eloi, lama sabahtani?, care se tălmăceşte: Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai părăsit? Iar unii din cei ce stăteau acolo, auzind, ziceau: Iată, îl strigă pe Ilie. Şi, alergând, unul a înmuiat un burete în oţet, l-a pus într-o trestie şi I-a dat să bea, zicând: Lăsaţi să vedem dacă vine Ilie ca să-L coboare. Iar Iisus, scoţând un strigăt mare, Şi-a dat duhul. Şi catapeteasma templului s-a rupt în două, de sus până jos. Iar sutaşul care stătea în faţa Lui, văzând că astfel Şi-a dat duhul, a zis: Cu adevărat omul acesta era Fiul lui Dumnezeu! Şi erau şi femei care priveau de departe; între ele: Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov cel Mic şi a lui Iosi, şi Salomeea, care, pe când era El în Galileea, mergeau după El şi Îi slujeau, şi multe altele care se suiseră cu El la Ierusalim. (Marcu 15, 22/ 25/ 33-41)

joi, 16 februarie 2017

INVIDIA UCIGATOARE

Şi îndată dimineaţa, arhiereii, ţinând sfat cu bătrânii, cu cărturarii şi cu tot sinedriul şi legând pe Iisus, L-au dus şi L-au predat lui Pilat. Şi L-a întrebat Pilat: Tu eşti regele iudeilor? Iar El, răspunzând, i-a zis: Tu zici. Iar arhiereii Îl învinuiau de multe. Iar Pilat L-a întrebat: Nu răspunzi nimic? Iată câte spun împotriva Ta. Dar Iisus nimic n-a mai răspuns, încât Pilat se mira. Iar la sărbătoarea Paştilor, le elibera un întemniţat pe care-l cereau ei. Şi era unul cu numele Baraba închis împreună cu nişte răzvrătiţi, care în răscoală săvârşiseră ucidere. Şi mulţimea, venind sus, a început să ceară lui Pilat să le facă precum obişnuia pentru ei. Iar Pilat le-a răspuns, zicând: Voiţi să vă eliberez pe regele iudeilor? Fiindcă ştia că arhiereii Îl dăduseră în mâna lui din invidie. Dar arhiereii au aţâţat mulţimea ca să le elibereze mai degrabă pe Baraba. Iar Pilat, răspunzând iarăşi, le-a zis: Ce voi face deci cu cel despre care ziceţi că este regele iudeilor? Ei iarăşi au strigat: Răstigneşte-L! Iar Pilat le-a zis: Dar ce rău a făcut? Iar ei mai mult strigau: Răstigneşte-L! Şi Pilat, vrând să facă pe voia mulţimii, le-a eliberat pe Baraba, iar pe Iisus, biciuindu-L, L-a dat ca să fie răstignit. Marcu 15, 1-15

miercuri, 15 februarie 2017

SUFERINTA VENITA PRIN UMILINTA - CONDITIE A DESAVARSIRII

Sa fii umilit de semeni ar trebui sa fie o bucurie! 
Nu se intampla asa pentru ca mandria ne mananca sufletele!
Cred ca cea mai buna solutie pentru a scapa aceasta plaga este sa ne gandim mereu la umilintele Mantuitorului si sa luam in calcul faptul ca EL era fara de pacat! El ii invata de bine iar arhiereii ii puneau in carca vinovatii inventate!

Ma intreb: De ce as fi eu mai indreptatit/indreptatita sa fiu ridicat/ridicata in slavi? Cu ce sunt eu mai deosebit/deosebita decat altii?
Cine sunt eu in raport cu EL? ar fi o intrebare care ne-ar ajuta sa ne venim in fire!

Daca am putea iesi cateva clipe din sinele nostru, unde ne vedem frumosi, destepti si buni, perfecti... am constata ca nu avem nimic in plus fata de semeni, ca mereu e ceva ce nu merge, ceva ce nu facem bine, ceva de care sa ne rusinam. 
Parintele Arsenie Papacioc spunea ca "mantuirea prin suferinta vine prin umilinta"! Nu este destul sa suferi pentru ca esti umilit ci trebuie sa te smeresti acceptant umilinta, stiind ca insusi Mantuitorul a trecut prin ea!

Ne doare tradarea? Tradat a fost si El! Si de dusmani si de prieteni!

Eu cred ca daca am avut parte de oameni care m-au umilit este pentru ca de ei aveam nevoie ca sa ma pot smeri!
Dumnezeu nu ne lasa si ne trimite mereu mesaje:
- Smereste-te, nefericitule om, caci nu ai nimic in plus fata de cei pe care ii detesti si ii judeci!"

Ni se pare nedrept sa suferim? Noi suferim de pacatosi ce suntem, in timp ce El a suferit pentru noi!
Gandind la toate astea viata ni se va parea mai usor de indurat si drumul crucii noastre mai usor de parcurs!

Şi îndată, încă vorbind El, a venit Iuda Iscarioteanul, unul din cei doisprezece, şi cu el mulţime cu săbii şi cu ciomege, de la arhierei, de la cărturari şi de la bătrâni. Iar vânzătorul le dăduse semn, zicând: Pe care-L voi săruta, Acela este. Prindeţi-L şi duceţi-L cu pază. Şi venind îndată şi apropiindu-se de El, a zis Lui: Învăţătorule! Şi L-a sărutat. Iar ei au pus mâna pe El şi L-au prins. Unul din cei ce stăteau pe lângă El, scoţând sabia, a lovit pe sluga arhiereului şi i-a tăiat urechea. Şi răspunzând, Iisus le-a zis: Ca la un tâlhar aţi ieşit cu săbii şi cu toiege, ca să Mă prindeţi. În fiecare zi eram la voi în templu, învăţând, şi nu M-aţi prins. Dar acestea sunt ca să se împlinească Scripturile. Şi, lăsându-L, au fugit toţi. Iar un tânăr mergea după El, înfăşurat într-o pânzătură, pe trupul gol, şi au pus mâna pe el. El însă, smulgându-se din pânzătură, a fugit gol. Şi au dus pe Iisus la arhiereu şi s-au adunat acolo toţi arhiereii şi bătrânii şi cărturarii. Iar Petru, de departe, a mers după El, până a intrat înăuntru în curtea arhiereului şi şedea împreună cu slugile, încălzindu-se la foc. Arhiereii şi tot sinedriul căutau împotriva lui Iisus mărturie ca să-L dea la moarte, dar nu găseau. Că mulţi mărturiseau mincinos împotriva Lui, dar mărturiile nu se potriveau. Şi ridicându-se unii, au dat mărturie mincinoasă împotriva Lui, zicând: noi L-am auzit zicând: Voi dărâma acest templu făcut de mână, şi în trei zile altul, nefăcut de mână, voi clădi. Dar nici aşa mărturia lor nu era la fel. Şi, sculându-se în mijlocul lor, arhiereul L-a întrebat pe Iisus, zicând: Nu răspunzi nimic la tot ce mărturisesc împotriva Ta aceştia? Iar El tăcea şi nu răspundea nimic. Iarăşi L-a întrebat arhiereul şi I-a zis: Eşti tu Hristosul, Fiul Celui binecuvântat? Iar Iisus a zis: Eu sunt şi veţi vedea pe Fiul Omului şezând de-a dreapta Celui Atotputernic şi venind pe norii cerului. Iar arhiereul, sfâşiindu-şi hainele, a zis: Ce trebuinţă mai avem de martori? Aţi auzit hula. Ce vi se pare vouă? Iar ei toţi au judecat că El este vinovat de moarte. Şi unii au început să-L scuipe şi să-I acopere faţa şi să-L bată cu pumnii şi să-I zică: Prooroceşte! Şi slugile Îl băteau cu palmele. Şi Petru fiind jos în curte, a venit una din slujnicele arhiereului, şi văzându-l pe Petru, încălzindu-se, s-a uitat la el şi a zis: Şi tu erai cu Iisus Nazarineanul. El însă a tăgăduit, zicând: Nici nu ştiu, nici nu înţeleg ce zici. Şi a ieşit afară înaintea curţii; şi a cântat cocoşul. Iar slujnica, văzându-l, a început iarăşi să spună celor de faţă că acesta este dintre ei. Iar el a tăgăduit iarăşi. Şi după puţin timp, cei de faţă ziceau iarăşi lui Petru: Cu adevărat eşti dintre ei, căci eşti şi galileian şi vorbirea ta se aseamănă. Iar el a început să se blesteme şi să se jure: Nu ştiu pe omul acesta despre care ziceţi. Şi îndată cocoşul a cântat a doua oară. Şi Petru şi-a adus aminte de cuvântul pe care i-l spusese Iisus: Înainte de a cânta de două ori cocoşul , de trei ori te vei lepăda de Mine. Şi a început să plângă. Şi îndată dimineaţa, arhiereii, ţinând sfat cu bătrânii, cu cărturarii şi cu tot sinedriul şi legând pe Iisus, L-au dus şi L-au predat lui Pilat. 
Marcu 14, 43-72 şi 15, 1

marți, 14 februarie 2017

UN GAND DE ZIUA INDRAGOSTITILOR


Nu intentionez sa abordez tema Dragobete versus Sf Valentin! E deja prea discutata si devine prin asta derizorie, ca orice exagerata insistenta pe diferite subiecte pro si contra!

Cert este ca azi lumea consumista se lasa purtata intr-un joc stupid, caruia i s-a atribuit in mod abuziv numele unui sfant a carui mucenicie nu o mai cunoaste nimeni, ratacita printre reclamele la parfumuri, bijuterii, haine, mancaruri, vacante ori geluri afrodisiace! 
Si nu ma pot abtine sa nu va arat o recenta reclama la un sortiment de branza, care se numeste "Caprices des Dieux". In aceste zile, premergatoare zilei indragostitilor, reclama face invitatie la "Caprices... sans eux", (capricii... fara ei!) taind din denumire cuvantul "Dieux" si propunand ... diverse stratageme spre a ingurgita ... capriciul! 
Adica: azi e voie orice, chiar si sa ne dam afara din casa copiii ca sa mancam linistiti noi, singuri, "capriciile" in forma de branza! Imaginatie fara limite si parsive mesaje subliminare!




 Dar sa revenim.
"Istoria Sfantului Valentin, devenit patronul indragostitilor, se naste in  Imperiul Roman. 
Biserica Catolica recunoaste cel putin trei sfinti diferiti care se numesc Valentin sau Valentinus si care cu totii au fost marti­rizati. " (F.Bichir)
Unul dintre ei a fost un preot care slujea prin secolul al IIl-lea in Roma (si care se presupune a fi Valentin cel care a intrat in istoria... iubiri). 
Imparatul Claudius al II-lea, constatand ca tinerii necasatoriti erau soldati mult mai eficienti decat cei cu neveste si familii,  a scos in afara legii casatoria pen­tru  tineri, gandind sa faca din barbatii necasatoriti o sursa de potentiali soldati. 
Preotul Valentin, considerand nedrept decretul inperial, l-a in­fruntat pe Claudius, continuand sa oficieze casatorii in secret pentru tinerii indra­gostiti. Cand fapta lui a fost descoperita, imparatul l-a condamnat la moarte. Si se spune ca ar fi murit martirizat in ziua de 14 Februarie!

Alte traditii spun ca Valentin ar fi fost omorat pentru incercarea de a-i fi ajutat pe crestitini sa scape din teribilele inchisorii romane, unde erau batuti si torturati.

In mai toate culturile, cu sau fara Sf. Valentin,  perioada din an care debuteaza la 15 februarie, este, din timpuri antice, una dedicata iubirii. Este socotita a fi vremea imperecherii pasarilor si a organizarii de sarbatori menite a facilita intalnirile intre tineri in vederea casatoriei!

 
Manuitorii gandurilor si slabiciunilor noastre, traind dupa principile unei lumi care nu mai are nimic sfant, ne imping azi sa facem juraminte si promisiuni sub obladuirea unui sfant! 
In aceasta ecuatie, iubirea se lasa subinteleasa iar sfantul este complet dat uitarii!

Trebuie sa recunoastem ca omul este nefiabil! 
Promitem si, desi suntem capabili sa juram pe orice ca promisiunile noastre sunt sincere, le incalcam cu gratie!
Ne indragostim si ne juram credinta dar tradam ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat!

In Evanghelia zilei de astazi, pe langa sublima initiere  a Sfintei Euharistii, m-a frapat evocarea a doua momente dramatice: tradarea lui Iuda si anticiparea lepadarii lui Petru!
Iuda... este un subiect de controversa a exegetilor.
Petru... mai putin, dar tradarea lui ramane, cu toata convingerea lui ca el nu s-ar putea lepada niciodata de Mantuitorul!

Reflectia mea de astazi s-a materializat intr-o propozitie, devenita cliseu, dar izvorata din realitate:
NICIODATA SA NU SPUI "NICIODATA"!
Daca extindem, ajungem la rostul indemnului hristic de a nu-i judeca pe ceilalti caci, orice ai simti tu fata de celalalt, nu tu traiesti durerea lui, nu plangi lacrimile lui, nu oftezi oftatul lui... cum frumos spunea pr Hristostom Filipescu: le ai pe ale tale si nu ai habar cum vei reactiona intr-o anume situatie, nici chiar cand esti indragostit de Hristos!

Ingaduita asadar fata de ceilalti! 

Iar Iuda Iscarioteanul, unul din cei doisprezece, s-a dus la arhierei ca să li-L dea pe Iisus. Şi, auzind ei, s-au bucurat şi au făgăduit să-i dea bani. Şi el căuta cum să-L dea lor, la timp potrivit. Iar în ziua cea dintâi a Azimilor, când jertfeau Paştile, ucenicii Lui L-au întrebat: Unde voieşti să gătim, ca să mănânci Paştile? Şi a trimis doi din ucenicii Lui, zicându-le: Mergeţi în cetate şi vă va întâmpina un om, ducând un urcior cu apă; mergeţi după el. Şi unde va intra, spuneţi stăpânului casei că Învăţătorul zice: Unde este odaia în care să mănânc Paştile împreună cu ucenicii Mei? Iar el vă va arăta un foişor mare aşternut gata. Acolo să pregătiţi pentru noi. Şi au ieşit ucenicii şi au venit în cetate şi au găsit aşa precum le-a spus şi au pregătit Paştile. 
Iar făcându-se seară, a venit cu cei doisprezece. Pe când şedeau la masă şi mâncau, Iisus a zis: Adevărat grăiesc vouă că unul dintre voi, care mănâncă împreună cu Mine, Mă va vinde. Ei au început să se întristeze şi să-I zică, unul câte unul: Nu cumva sunt eu? Iar El le-a zis: Unul dintre cei doisprezece, care întinge cu Mine în blid. Că Fiul Omului merge precum este scris despre El; dar vai de omul acela prin care este vândut Fiul Omului. Bine era de omul acela dacă nu s-ar fi născut. Şi, mâncând ei, a luat Iisus pâine şi binecuvântând, a frânt şi le-a dat lor şi a zis: Luaţi, mâncaţi, acesta este Trupul Meu. Şi luând paharul, mulţumind, le-a dat şi au băut din el toţi. Şi a zis lor: Acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru mulţi se varsă. Adevărat grăiesc vouă că de acum nu voi mai bea din rodul viţei până în ziua aceea când îl voi bea nou în împărăţia lui Dumnezeu. Şi după ce au cântat cântări de laudă, au ieşit la Muntele Măslinilor. Şi le-a zis Iisus: Toţi vă veţi sminti, că scris este: "Bate-voi păstorul şi se vor risipi oile". Dar după învierea Mea, voi merge mai înainte de voi în Galileea. Iar Petru I-a zis: Chiar dacă toţi se vor sminti întru Tine, totuşi eu nu. 
Şi i-a zis Iisus: Adevărat grăiesc ţie: Că tu astăzi, în noaptea aceasta, mai înainte de a cânta de două ori cocoşul, de trei ori te vei lepăda de Mine. El însă spunea mai stăruitor: Şi de-ar fi să mor cu Tine, nu Te voi tăgădui. Şi tot aşa ziceau toţi. 
Şi au venit la un loc al cărui nume este Ghetsimani, şi acolo a zis către ucenicii Săi: Şedeţi aici până ce Mă voi ruga. Şi a luat cu El pe Petru şi pe Iacov şi pe Ioan şi a început a Se tulbura şi a Se mâhni. Şi le-a zis lor: Întristat este sufletul Meu până la moarte. Rămâneţi aici şi privegheaţi. Şi mergând puţin mai înainte, a căzut cu faţa la pământ şi Se ruga, ca, de este cu putinţă, să treacă de la El ceasul (acesta). Şi zicea: Avva Părinte, toate sunt Ţie cu putinţă. Depărtează paharul acesta de la Mine. Dar nu ce voiesc Eu, ci ceea ce voieşti Tu. Şi a venit şi i-a găsit dormind şi a zis lui Petru: Simone, dormi? N-ai avut tărie ca să veghezi un ceas? Privegheaţi şi vă rugaţi, ca să nu intraţi în ispită. Căci duhul este osârduitor, dar trupul neputincios. Şi iarăşi mergând, s-a rugat, acelaşi cuvânt zicând. Şi iarăşi venind, i-a găsit dormind, căci ochii lor erau îngreuiaţi şi nu ştiau ce să-I răspundă. Şi a venit a treia oară şi le-a zis: Dormiţi de acum şi vă odihniţi! E gata! A sosit ceasul. Iată Fiul Omului este dat în mâinile păcătoşilor. Sculaţi-vă să mergem. Iată, cel ce M-a vândut s-a apropiat. Marcu 14, 10-42